Imaginea de mai sus este o imagine a cromosferei solare făcută în 1999 în timpul unei eclipse totale de soare. Nuanțele de roșu și roz vizibile la margini sunt create de lumina emisă de hidrogen. Culorile vibrante sunt cele care au dat numele cromosferei, „chroma” fiind greacă pentru culoare. Oamenii de știință știu despre cromosferă de peste un secol, dar ea rămâne încă unul dintre cele mai misterioase straturi ale atmosferei Soarelui.
Pentru prima dată, NASA a studiat cromosfera Soarelui folosind trei misiuni diferite pentru a obține măsurători la mai multe altitudini ale câmpului magnetic al Soarelui. Măsurătorile au fost obținute de o pereche de sateliți și de misiunea CLASP2 a NASA. CLASP2 a fost transportat la bordul unei mici rachete suborbitale, iar datele din toate cele trei misiuni au ajutat NASA să arate cum câmpurile magnetice de pe suprafața Soarelui creează erupții strălucitoare în atmosfera exterioară.
Studierea tuturor straturilor posibile ale atmosferei solare este importantă pentru prezicerea vremii spațiale, care poate începe de la Soare, se poate răspândi rapid în spațiu și poate provoca perturbări pe Pământ. Câmpul magnetic al Soarelui provoacă erupții solare, iar câmpul magnetic este foarte greu de văzut. Observațiile câmpului magnetic al Soarelui pot fi făcute doar indirect, prin studierea luminii plasmei sau a gazului supraîncălzit care urmărește liniile câmpului magnetic.
Interesant de asemenea:
- Astronomii au detectat un „semnal intrigant” din sistemul stelar cel mai apropiat de Soare
- Soarele a avut cea mai puternică erupție solară din ultimii trei ani
Observarea cromosferei este dificilă deoarece liniile de forță ale câmpului magnetic sunt rearanjate într-un mod greu de prezis. Pentru a efectua observații, CLASP2 a fost lansat de la locul de testare al rachetelor White Sands din New Mexico și s-a ridicat la o înălțime de 274 km deasupra suprafeței Pământului. La această înălțime, el putea vedea Soarele deasupra atmosferei Pământului, care blochează lumina de anumite lungimi de undă.
Alături de CLASP2, observațiile au fost făcute de sateliții NASA IRIS și JAXA/NASA Hinode, ambii observând Soarele de pe orbita Pământului. Toate cele trei misiuni s-au concentrat pe aceeași parte a soarelui, uitându-se la adâncimi diferite. Hinode sa concentrat asupra fotosferei, în timp ce CLASP2 a vizat trei înălțimi diferite în interiorul cromosferei, iar IRIS a măsurat linii de magneziu de rezoluție mai mare pentru a calibra datele CLASP2. Rezultatul a fost prima hartă a câmpului magnetic al cromosferei cu diferite înălțimi.
Citeste si:
- NASA a lansat o fotografie needitată de pe Marte ca dovadă a stării misiunii
- Care este amenințarea Pământului dintr-o modificare a câmpului magnetic?